Am terminat de citit jurnalul Oanei Pelea. Nu e o carte usor de citit, dar e o carte la care-ti ramane inima. E prima carte pe care o termin de citit si nu o mai imprumut, nu, nu, stiu ca raman fara ea, o data imprumutate, cartile dispar din viata mea, cand vreau sa le recitesc.....lumea nu le mai gaseste, pentru ca si ei la randul lor le-au dat spre citire, asta-i menirea cartilor sa fie citite, dar eu mai veau sa le si recitesc. Acum sunt egosita, nu-mi sta in fire cand e vorba de lucruri materiale, dar aceasta carte nu e doar un lucru material......e sentiment. Multumesc Oana Pelea ca ti-ai impartit bucati de ganduri si cu mine.
2 comentarii:
Vezi ca trebuie sa-ti aduc si eu cartile, stiam eu ca le recitesti :D
Oricum , la mine sunt in siguranta :)
Iulia, tu esti singura persoana de unde stiu ca o sa primesc inapoi cartile. Multumesc!
Trimiteți un comentariu